"Alternativa" democratica -- hainele noi ale presedintelui

Acum mai bine de 27 de ani eram intr-a 11-a si intr-o frumoasa zi de iunie ieseam de la "practica" de la uzina "1 Mai".
La iesire, împreuna cu alti doi colegi am fost "interpelati" de un securist baut (aflam ulterior ca pe motiv ca ieseam pe poarta camioanelor, dar live nu s-a înteles nimic). Nu i-am raspuns absolut nimic, dar minute mai târziu el si soferul lui (doi zdrahoni, mai ales el) ne-au atacat pe Shantz Elizé din Ploiesti, aproape de rondul de la Gara de Sud. Întii au prins-o de pãr pe prietena mea, apoi, vazând ca striga si nu pare deloc material de "easy arrest" au încercat sa ma vâre cu fortza în dacia lor neagra cu "numar mic", gen 1-PH-127.
Am 17 ani, cam 1m65 si vreo 50 de kile, suntem în plina zi -- e exact acea ora a dupa amiezii la care e popor gârla pentru ca oamenii ies mai devreme de la servici -- dar lumea de pe strada se preface ca nu se întâmpla nimic. Doar colega mea striga, iar eu, mai cu voie mai fara voie, îl pocnesc pe secu' si ii dau borsul, iar apoi scap cu fuga, atractia bulevardului la bustul gol, pâna la urma înveşmântat într-un şic halat de practica.
A doua zi, dihonie, venise secu' la scoala cu falca umflata în cer si-n pamânt si bagase spaima in toti profii. Diriga de partid (care era la fel de scorpie şi în versiunea ne-supt vremuri, gen urâta, patrata, de "filozofie", 55 de ani si în menopauza de la 15) încearca sa ne faca sa spunem cine a fost, alternând cu abilitate teroarea cu vorba mieroasa marca de la casa.
Din cei 33 de colegi neimplicati in "evenimente" cam 27-28 sunt fii ai unor fii de vaza ai urbei, directori de banci, uzine, rafinarii sau catedre (that's right, suntem doar 7-8 "proletari"). Nici unul nu a vazut, n-a auzit nimic (desi cam toti au fost de fatza). Suntem scapati... dar ne bucuram prea devreme! Apare o mironosita (genu' care e prea proasta ca sa fie tocilara, frustrata ca e doar a 7-a la medie, în ciuda sforilor si limbilor) si _in_auzul_tuturor_ spune cele trei nume (insotite de "vai, saracii, ce-au patit"). Urmeaza evident urgie, secu' vrea sa intre peste consiliul de profesori si sa fim "pedepsiti exemplar" (nu se stie exact pentru ce), dati afara "din toate liceele din tzara" (sic!), s.c.l.

Cum am scapat pâna la urma (doar cu 6 la purtare si fara diploma de la Sorbonne) e o alta istorie, o suma de lucruri care s-au combinat, în reteta fiind diversi oameni rugându-se de ipochimen (de la fi-su, trecând prin maica-mea si ajungänd la ... tâmplarul scolii), sfaturile si interventia "în plen" a unei profe (care i-a depasit atunci în curaj si bun-simt pe calauzitorii nostri din conducere, pisati toti pe ei -- "haideti, domnilor profesori, la urma urmei puteti sa-mi spuneti ce au facut? sau va e frica de Olteanu? ") si încapatânarea subsemnatului care în ciuda manevrelor "dirigei" (manevre ce început cu amenintari, au continuat cu persuasiune si au culminat cu "guilty plea"), în ciuda manevrelor deci, a refuzat sa scoata din "declaratie" faptele reale (ca ala era beat la 4pm, ca m-a atacat fara motiv, etc.)

Ce e important pentru azi, si motivul pentru care scriu aceasta dare-de-zeama este ca informatoarea din figura (care reusise deja sa dea afara un prof din liceu), acea persoana care sub auspicii putin diferite ar fi putut sa ne fute existenta (si printre altele sa ma impiedice sa va cunosc pe multi dintre voi) si-a continuat cariera, iar dupa 1992 a intrat, cum altfel?, in politica.
Se numea pe atunci Adina Dinescu si dupa itinerarii foarte întortocheate prin partida liberala sub numele de Adina Vãlean, a ajuns ultimamente prima doamna a partidului.
Si evident, de câteva saptamâni este si prima doamna interimara a tarii.

Alaturi de hotzi fara rusine doctori in politica, golani care latra în microfoane cuvinte al caror înteles nu l-au stiut niciodata, samd, aceasta este lumea care ni se auto-ofera ca alternativa la ticalosiile lui Basescu (la randul lui consiliat de alt ploiestean de trist prezent pe care îmi doresc sa nu îl fi cunoscut chiar atât de îndeaproape).

În caz ca mai aveati vreun dubiu ca nu avem nici un viitor daca nu ne hotarâm sa ni-l facem noi...
Hasta la victoria siempre!